De reteta asta mă leagă amintiri deosebite, şi asta pentru ca e primul desert pe care l-am pregatit.

Vacanţa de vară la bunici…Locul de care mă leagă cele mai frumoase amintiri din viaţă. Acolo unde am învăţat ce e fericirea şi bucuria din jurul mesei.

Vara, masa de seara devenea un adevarăt eveniment social. Mâncare bună, şocată proaspătă, familie, prieteni şi o atmosferă de poveste. Nu..Nimic nu se desfăşura la Hilton sau Sheraton, dar eu …eu ma simţeam ca o prinţesă la palat. Rege şi regină erau bunicii, eu eram cea mai alintată şi răsfăţată prinţesa, iar ca străjer aveam un ciobănesc mioritic, Boby(care , săracul de el era mai mereu pedepsit cu eşecurile mele culinare). Parcă şi acum, când închid ochii, îl aud pe bunicul spunând cu o voce blândă : „Ne silim” (adik musai musai rateul meu trebuia gustat, savurat şi lăudat ca pe o operă de artă) .

Aveam vreo 10 ani când am făcut cunoştinţă cu tărâmul magic al bucătăriei.Când mă întreba cineva ce îmi doresc eu cel mai mult spuneam că vreau să locuiesc în bucătărie ‚=)) Acum dacă contabilizez timpul petrecut lângă cuptor sau aragaz, apoi chiar pot spune că trăiasc in bucătărie…so my wish come true…

Dar ajunge cu poveştile gen „tânăr şi neliniştit” şi să vă povestesc câte un pic de papanaşi…ca doar ăsta-i scopul post-ului :p….

Aveţi nevoie de:

400 gr brânză dulce de vacă

2 ouă

200 gr griş

150 gr făină

puţină sare

zahăr după gust

esenţă de vanilie-0 linguriţă

4 linguri ulei

- Într-un bol  amestecaţi brânza cu ouale, zahărul şi esenţa de vanilie până când zahărul se topeşte şi nu se simte a fi foarte grunjos. Secretul meu atunci când fac dulciuri este să adaug si un praf de sare. După preferinţe puteţi adăuga şi coaja rasa de la portocală/lămâie sau chiar gref…

-Adaugaţi treptat , în compoziţia de brânză făina şi grisul. Trebuie să rezulte un aluat uşor lipicios. La nevoie puteţi să mai adaugaţi făina şi griş.

-Între timp puneţi la foc o oala mare cu apă, sare şi ulei. Uleiul are rolul de a împietica papanşi să se lipească în timpul fierberii.

- Se formează biluţe de dimensiunea unei mingi de ping-pong, iar când apa clocoteşte se pun la fiert.

Sosul de vanilie:

Am folosit măsura americană cup -dar puteţi folosi orice căniţă doriţi

3 gălbenuşuri proaspete

1/2 cup zahăr

3 linguri făină

3 cup lapte călduţ

1 păstaie de vanilie

Într-o cratiţă se freacă bine (cu telul) zahărul, gălbenuşurile şi miezul unei  păstăi de vanilie. Încercăm să obţinem o compoziţie spumoasă. Adăugăm apoi cele trei linguri de făină amestecând continuu pentru a nu se creea cocoloaşe. Treptat adăugam laptele călduţ, amestecând încontinuu. Compoziţia obţinută se lasă la foc mic până se îngroaşă puţin.

Be sociable click share!!!

Daca va este fooooame rau in seara asta , sunteti in pana de idei, si nici nu doriti sa stati prea mult prin bucatarie, v-am pregatit o salata de paste cu ton, numai de papat intr-o seara friguroasa la un film bun.

Este fffffff gustoasa, nu necesita mult timp de pregatire, iar ca si dificultate ce sa va mai zic decat atat : Foarte usor!!!!

Aveti nevoie de:

500 gr paste colorate

350 gr ton bucati in suc propriu sau ulei

150 gr porumb dulce

100 gr masline verzi umplute cu gogosar murat

200 gr bile de mozzarela

200 gr sos de usturoi sau maioneza

un ou fiert

sare si piper

0 lgt ulei de masline

1. Puneti apa la fiert cu putina sare si ulei de masline. Cand apa clocoteste adaugati pastele, respectand timpii de fierbere de pe pachet.

Dupa fierbere clatiti pastele sub un jet de apa rece.

2.Taiati bilele de mozarela, iar apoi maslinele.

3. Intr-un bol adaugati, mozzarela, maslinele, porumbul, tonul, pastele si sosul de usturoi. Amesteca-ti si asezonati cu  sare si piper. Oul fiert feliat este ideal  pentru decor!!!

Pofta buna!!!

Unii istoricii suţin că apariţia tapas-urilor , se datorează unei boli misterioase suferite de Regele Alfonso Cel Întelept (1221-1284). Pentru tratament medicii de la curte i-au recomandat mici îmbucături de mâncare alături de un pahar de vin. Odată ce şi-a revenit , regale a dat un decret, prin care spunea că nimeni nu trebuie să consume băuturi alcolice, făra a avea alături mici îmbucături de mâncare. Independent de boala regală, o altă legend spune că tapas-urile au apărut din dorinţă muncitorilor de a mânca ceva repede, în timpul serviciului, pentru a le ţine stomacul plin pâna la prânz. Prânzul spaniel era (şi este încă) atât de bogat în grăsimi, încât siesta putea dura şi câteva ore, scurtând astfel durata de munca a oamenilor. Odată cu apariţia tapas-urilor nevoia unui prânz copios, plin de grăsimi dispare, rezultându-se astfel o mai mare productiviatate.

O influenţă în ceea ce priveşte tapas-urile a avut-o şi dominaţia romană. Romanii fiind cei care au introdus în bucătăria spaniolă, măslinele şi uleiul de măsline, ingredient de bază pentru tapas. Fuziunea dintre cele două bucătăriei este şi astăzi foarte pregnant, cu precădere însă în Andaluzia. Moştenitoarea romană în Spania este şi supa gazpacho, pe care o întâlnim bineînţeles în Italia. Cele două popoare se mai ceartă încă din cauza “licenţei” .

Spania poate fi considerate un amalgam de arome, o fuziune între mai multe gastronomii naţionale. Astfel după romani, pe aici fac o mică plimbărică ( de vreo şapte secole ), şi maurii. Lasă în urma lor migdalele, uleiul de migdale, citricele şi câteva condimente , precum şi obiceiul de mânca carne de oaie. Şi astăzi spanioli, dau la o parte porcul, pentru „cordero” ( carne de miel ). Descoperirea „ lumii noi ” atarge după sine descoperirea tomatelor, a cartofului , a fasolii si a ardeiului iute şi dulce. Aşa se naşte tortilla de patatas (omleta de cartofi).

Băutura alături de care se servea tapas era de obicei vinul, însă în zonele rurale predomina „cervesa” – berea . Vara însă locuitorii din Sud o servesc alături gazpacho.

O dată cu apariţia „ botillerias ” (un fel de cârciumă, magazin de băuturi) şi „tabernas” (taverne), decretul regelui Alfonso devine şi mai popular. Tot în această perioadă, în toate localurilor din Spania, vinul era servite în pahare acoperite cu bucăţi de şuncă afumată „jamon” sau „chesso” ( caşcaval ), dintr-un motiv mai mult sau mai puţin practic, şi anume pentru a împetica musculiţele să intre în licoarea magică, şi bineînţeles pentru a aplica decretul regelui Alfonso. În limba spaniolă a acoperii se traduce prin tapar . Astfel mâncarea minimalistă a regelui Alfonso primeşte numele de tapas. Se dă astfel tonul unui adevărat trend cuisine în toată Europa. Hors d’oeuvre în Franţa, în Italia antipasti, iar prin 1500-1600 finger food în America.

Reţetele de tapas variază în funcţie de regiune, cele mai răspândite fiind cele de tortilla de patatas (omleta de cartofi), patatas brava (cartofi în sos picant) sau papatatas aioli ( cartofi cu sos de usturoi ) . Se foloseşte o gamă foarte largă de ingredient : măsline, peşte şi fructe de mare, legume de tot felul, carne de miel, porc, pui sau iepure, peşte, ouă… Sunt altfel de mai multe feluri, pentru cei mai pofticiosi şi pretenţioşi gurmanzi:

- prăjeli : tortilla de verduras ( omletă cu legume ), bunuelos de bacalao (cod pane), calamares a la romano (rondele de calamari pane )

- în sos : patatas bravas

- legume : ensaladilla russa ( salată de cartofi ), champiniones rellonos ( ciuperci umplute cu salam seranno )

- peşte şi fructe de mare : boquerones al ajilo ( anşoa cu usturoi) , langostino con guacamole (creveţi cu guacamole ), Pulpo a galega (caracatiţă coaptă în ulei de măsline )

- ouă huevos estrellados con chorizo ( ouă ochiuri cu chorizo), huevos rellenos de sardinas ( ouă umplute cu pastă de sardine )

- carne : albondigas en salsa picante (chifteluţe în sos picant), alitas adobadas (aripioare picante), pinchitos de de pollo (un fel de frigărui de pui foarte asemănătoare cu kebabul ), Chorizo al vino (cârnaţi fripţi în vin)

- dulciuri : churros ( gogoşi ), dolche de leche ( cremă de lapte )

Astăzi alături de aceste mâncăruri vechi de peste 700 de ani, au apărut şi variante mai modern de tapas, printer care şi regina bucătăriei spaniole, paella (ea însăşi născută dintr-o adevărată legendă ).

Am făcut cunoştinţă bucătăria spaniolă, în urma unei săptămâni petrecute în Madrid. A fost dragoste la prima vedere , între mine şi păpica spaniolă. Nu atât de intense ca dragostea pentru bucătăria franceză, dar tot m-am îndrăgostit precum o liceană. Acum , la vreo şase luni de la marea aventură madrilenă, mi-am făcut un obicei din a savura mereu tapas . Vinerea seara , savurez un pahar de vin alb şi musai – musai trebuie sa am lângă mine şi un platou cu nişte bocaditos de platano, tapas-urile mele preferate.

De revelion mi-am propus să îmi impresionez (sper) oaspeţii cu un fusion cuisine : tapas, antipasti, finger food , canapés şi hors d’oeuvre .

Nu aş putea caracteriza bucătăria spaniolă( şi implicit tapas ) nici în 10 articole, ştiu însă că eu personal nu pot decât să mă bucur nespus că Regele Alfonso a dat o asemenea lege ciudată dar foarte copiasă .

Atunci când vrei să pregăteşti ceva repede, gustos şi de efect sigur nu o sa regreţi dacă vei încerca tapas. Iar ca şi difficultate nu pot să spun decât … super easy ! Nu trebuie să fii cine ştie ce bucătar cu stele Michellin şi experienţă de o viaţă, pentru a putea organiza o seară madrilenă cu prietenii.

Dacă tapas vi se pare o idee excelentă pentru o seară de vineri atunci vă propun nişte reţete, 2 dintre favoritele mele.

Bocaditos de platanos

un aperitiv absolut delicous..foarte simplu de facut si absolut minunat intr-o sambata seara alaturi de un pahar de vin si discutii lungii cu prieteni buni

Ingrediente

3 banane

2 grame de bacon

ulei de masline ptr prajit

Mod de preparare

Se descojesc bananele si se taie in bucatele de aproximativ 4 cm lungime. se indeparteaza crusta bacon-ului si se invelesc cu el bucatelele de banane. Se fixeaza cu jumatati de scobitoare. Se incinge putin ulei intr-o tigaie si se prajesc bocaditos de platano pana ce devin aurii!!!

Empanadillas de atun – adica pateuri cu ton

Ingrediente

250 gr faina

1/2 pahar de vin alb

1/2 cana de rosii de rosii decojite fara seminte

1/4 de pahar ulei de masline

1 vf de cutit de bicarbonat

200 gr ton in suc propriu

1 ou

sare

ulei de masline pentru prajit

Mod de preparare

se toarna faina intr-un bol, si se face un vulcan. Se toarna vinul, uleiul de masline, sarea si bicarbonatul, Se framanta bine si se formeaza o bila de aluat. Se lasa la dospit circa 30 min.

Pentru umblutura se amesteca tonul, cu rosii se oul, pana se face o pasta moale.

Se intinde aluatul si se decupeaza forme rotunde cu o cana sau un pahar. Se pune in mijloc cate o lingurita din umplutura, se impatura si se cresteaza marginile cu o furculita.

Se prajesc in ulei incins pana devin aurii! Se pot servii atat calde cat si reci!

Pavlova este un desert pe bază de bezea, numit după balerină rusă Anna Pavlova. (În limba rusă: Анна Павлова). Este un tort similar cu bezea, cu o crusta crocanta si moale.

Desertul se crede că a fost creat pentru a onora dansatoarea, în timpul sau după una din călătoriile sale în Australia şi Noua Zeelandă în 1920.Cazul în care a fost creat şi naţionalitatea creatorului său a fost o sursă de argumente dintre cele două naţiuni de mai mulţi ani.

Desertul este un fel de mancare popular şi o parte importantă a bucătăriei naţionale din ambele ţări, şi este frecvent servit în timpul meselor festive cum ar fi masa de prânz de Crăciun.

Eu personal tot am auzit argument pro si contra acestui desert, asa ca m-am hotarat sa il prepar si sa hotarasc carei tabere ma alatur. Daca in timpul procesul de preparare am fost mai mult decat sceptica dup ace am gustat prima bucatica m-am hotarat clar si fara drept de apel ca de azi inainte voi cel mai infocat fan Pavlova. Baza crocant si miezul moale, creme Chantilly si fructe proaspete ….

Cred ca aceste trei argument sunt mai mult decat necesar…

Intr-adevar un desert festiv, cu un aspect elegant si totodata exotic…iti face papilele gustative sa dansezeze de bucurie.

Ingrediente pentru bezea:

3 albusuri

1 lg. de amidon de porumb

100 gr de zahar pudra

Creme Chantilly

100 ml. frisca lichida

100 ml zahar pudra

Zmeura

Coacaze negre

Coacaze rosii

Se bat albusurile spuma tare , iar la final se se adauga amidonul si zaharul pudra. Se pune intr-o tava unsa cu ulei o bucata de hartie cerata, pe care se formeaza din bezea o forma rotunda ( similara cu blatul de tort ). Se coace in cuptorul la temperature medie, pentru 30-40 de minute.

Pentru creme Chantilly procedura nu poate fi decat una extreme de simpla…

Se bate cu mixerul frisca pana compozitia se tine bine de tel, iar la final se incorporeaza zaharul pudra. Dupa dorinta fiecaruia se mai poate adauga si arome, sau chiar alune sau migdale pisate. Eu insa am zis pas… am preferat o variant mai clasica…

Cand bezeaua s-a racit intindeti crème Chantilly deasupra si decorate cu fructe.

Am început aventura în “Muffin Heaven”  alături de Muffins cu vişine şi cacao….şi am ajuns ăn raiul deserturilor.  Atunci  a început şi epopeea muffins-urilor… Acum am o reţetă de muffins pentru aproape orice ingredient: muffins cu banane şi ciocolată, muffin cu bacon, ceapă şi porumb, muffin cu dovleac, cu morcov, cu afine, morcovi…..şi multe multeeee altele. Reţeta de astăzi este una cu care nu ai cum să dai greş. Sunt ideale ca şi gustarea de dimineaţă, alături de cafea, sau după o masă copioasă, ca un desert mai uşurel. Degustătorii mei le-au clasat pe primul loc în TOP 10 Muffins  şi în plus  , reţeta de faţăa este şi o alternativă la bananele inegrite cu care ne trezim în coşul de fructe, cel puţin o dată pe lună!

 Pentru 24 de bucăţi ai nevoie de:

100 grame unt moale – de la temperatura camerei

2 ouă

2 banane mari piure

180 grame de zahăr

150 grame de smântână grasă

150 grame ciocolată menaj ruptă în bucăţele mici

350 grame de făină

1 praf de copt

1 praf  de sare

Puţină răbdare şi multă pasiune 

Începem prin a spuma untul cu zahărul şi ouăle. Folosim mixerul şi amestecăm la viteza medie timp de 4-5 minute. Adăugăm apoi  smântâna şi piureul de banane şi mai amestecăm preţ de vreo 5 minute.

Între timp amestecăm sarea cu praful de copt şi făină. Compoziţia uscată se amestecăm puţin câte puţin cu cea umedă, însă de data asta folosim o spatulă de silicon sau o lingură de lemn . Când am terminat de amestecat , şi compoziţia este omogenă, adăugăm si bucaţile de ciocolată . Am obţinut un aluat destul de vârtos, aşa cum trebuie să fie el în cazul muffins-urilor. Le coacem în cuptorul  bine încălzit  timp de 20-25 minute (treapta a treia la cuptorul cu gaz 180-200⁰ C cuptor electric). Sunt extraordinar de gustoase mai ales călduţe când bucatele de ciocolata sunt aproape topite….

Partea mea preferată din porc sunt coastele. De când sunt pasionată de bucătăreală, am descoperit o multitudine de feluri de a le prepare….La cuptor, la tava, cu sos sau fără, marinate  sau nu… Ce îmi place cel mai mult la ele, este felul în care mă desfăşor atunci când le mănânc…:P Ştiu că habar nu aveţi despre ce vorbesc, dar dacă vreodata ma veţi vedea în această siuaţie  atunci o să vedeţi un adevărat Cave Man gone Wild…

Mulţi ar spune ca e o nebunie curată să marinezi coastele în bere – mai ales în felul în care o fac eu – însă dacă  veţi încerca reţeta mea , vă garantez că nu v-or exista nici un fel de regrete!!!

Pentru început aveţi nevoie de:

 -aproximativ  1,5 kg coaste de porc

-4-5 cepe mari

-2 linguri de ulei de măsline

-500-600 grame de cartofi

-500 ml bere de orice tip

-sare,vegeta şi piper

Într-un bol mare am pus coastele, cartofii tăiaţi bucăţi mari, ceapa tăiata la fel, uleiul, sare,vegeta şi piper. Am amestecat bine şi am pus peste tot berea. Am acoperit apoi bolul cu folie de plastic şi l-am lăsat la rece cam o oră. Cel mai indicat este însă să le lăsaţi la marinat cel puţin 5-6 ore, însă de data asta eu nu am avut timpul necesar.

Dupa o oră, am răsturnat totul într-o tavă de yena şi am dat la cuptor pentru o oră şi 20 de minute. Au fost absolut deliciooooaaaaase!!!

   Prăjitura asta este preferata fratelui meu şi o fac mereu cu mare drag. Acum însă a fost ceea mai reuşită. Este extraordinar de simplu de făcut….Chiar dacă se serveşte în marile restaurante ale lumii, nu ai nevoie de studii superioare la Le Gordon Blue Cullinary School ca să o prepari.

Ai nevoie de :
1 pachet mare de pişcoturi de şampanie
2 gălbenuşuri
150 gr de zahăr
500 gr de brânză Mascarpone
250 ml de cafea tare şi aromată+1 esenţă de migdale
100 ml de frişcă
1 plic de granule de gelatină
Cacao şi zmeură

Prima şi prima dată..ca să iasă un tiramisu ca la mama lui acas` trebuie să faci sosul zabaglione…
Nimic mai simplu…Freci gălbenuşurile cu zahărul până se face o spumă cremoasă. Şi ăsta e elaboriosul sos zabaglione….
Apoi dizolvi gelatină cam în 3 linguri de frişcă…
Pasul urmator baţi frişcă cu zabaglione şi mascarpone cu mixerul… la sfârşit adaugi gelatina mai mixezi cam 1 min si dai totul la rece cam pentru 15 minute.
Pentru a arăta şi mai frumos eu am ansamblat tiramisul într-o formă cu margini detaşabile. Iar pentru a nu se lipi, am uns marginile cu ffff puţin ulei şi nu am pus pişcoturi pe margini.
Pentru anasamblare…Am înmoiat pişcoturile în cafeaua amestecată cu esenţa de migdale şi am tapetat fundul formei de tort cu pişcoturile. Am pus apoi un strat de cremă….şi iar pişcoturi înmoiate…şi iar cremă….şi tot aşa…deasupra însă e musai musai să ai un strat subţire, cam de juma` de deget, de cremă. Am pudrat bine cu cacao, am ornat cu frişcă şi apoi am pus tava la rece cam o oră înainte de a servi.
Un desert fff uşor de făcut şi fff de efect….Îl recomand chiar şi pentru musafirii mai capricioşi…

Ce începe a fi un dezastru…se termină a fi o reală reuşită!!!! Asta s-a intamplat la mine într-o sâmbătă seara!!! Aveam o poftă nebună de browny muffins!!! Nu ştiu însă ce s-a întâmplat cu ele!!! În momentul în care am deschis uşa cuptorului eram gata să fac “infarct”…un şoc de-a dreptul! Da` să mi se ploştească nişte muffins în halul ăsta never ever!!! Nu vă arăt poza dezastrului că mii prea ruşine… însă vă arăt ce a ieşit din “dezastru`”…
100 gr unt
200gr ciocolată amăruie
150 gr zahăr
1 zahăr vanilat
2 lg de cacao
2 ouă
1 praj de copt
150 gr făină
Se topeşte ciocolata în bain-marie împreună cu untul! Se omogenizează apoi cu telul, se adaugă  zahărul,ouăle, zahărul vanilat şi cacao. După ce s-a amestecat bine cu telul sau mixerul se adaugă făina şi praful de copt! Se pun în forme de muffins şi se dau la cuptorul bine încălzit dinainte! Bun…pân` aici toate bune şi frumoase….dar după vreo 20-25 de minute(cand deja mă lovise mirosul de brownies drept în moacă) când am deschis uşa aragazului să scot tava era să pic pe jos nu alta!!! Mă apucă palpitaţiile la inimă!!! Soţu` aleargă cu aspacardinul după mine ! Încep să respir sacadat!!! CATASTROFĂ nu altceva!!! S-au pleoştit cu totul!!! Nu numai că nu crescuseră defel….colac peste pupăză mai erau şi ….URÂTE!!!
Dupa ce fumez o ţigară şi mă mai calmez o ţâră… fac testul… iau o chestie din aia din tavă, şi brusc mă mai luminez la faţă!!!! Erau chiar bune!!! Pfiu!!! Deci nu-i chiar aşa prăpăd!!! Mai fumez o ţigară şi reflectez ca un prunc de şapte ani, la cum pot îndrepta răul făcut!!! Mă apuc de frământat muffins-ul cu o lg de suc de vişine! Scot din cămara stocul de urgenţă: bomboane de ornat, ciocolată albă şi cioco negra. Topesc cele două feluri de ciocolată şi formez nişte chestii din blat, le dau prin ciocolata topită şi le decorez cum îmi vine in minte!!!

Welcome home, Julia!!!
Acum câteva zile mi-a ajuns acasă un musafir de mult aşteptat. Poştaşul mi-a adus-o pe Julia (Mastering the art of french cooking).
Îmi doream demult această carte, şi cea mai bună modaliate de a-i ura “Bun venit” era ingurarea cu o reţeţă!!!
And as Julia sad… “good food can Kneal death”, reţeta asta mi-a detronat toate supele…inclusiv pe cea de brocolli care pana acum era preferata mea….

Ingrediente pentru 4 portii:

2 cepe tăiate fin
4-5 linguri de unt – asta înseamnă cam 50 gr dacă lingurile sunt cu vârf
3 lg de făină
sare şi piper
zeamă de legume sau de pui – eu am folosit de legume
pătrunjel tăiat marunt
250 gr de ciuperci proaspete – pe cat posibil evitaţi-le pe cele din borcan

Se topeşte o lg de unt. Se lasă la călit bine: ceapa tocată fin şi ciupercile, tăiate în prealabil julien style. După ce ciupercile nu mai sunt crude, se iau de pe foc şi se piseaza cu blenderul. Pasta obţinută se pune din nou la foc. Se toarnă zeamă de legume si făina, sarea, piperul şi se lasă la foc mic, până când dă în clocot de 2-3 ori. Eu am avut de o zi înainte o bucăţică de piept de pui la grill pe care l-am tăiat fâşii subţiri. Deasupra se presară pătrunjel tocat fin. Julia ar fi servit supa cu crutoane de paine!!!

Ingrediente:

200 gr surimi, 100 gr sos de usturoi, 150 gr porumb, 50 gr parmezan, 100 gr masline verzi, 1 ardei rosu

Mod de preparare:
Surimi se opăresc în apă cu sare şi puţin ulei de măsline. Foarte importat: Nu se dă jos plasticul de pe batonul de surimi decât după fierbere. După ce am opărit surimi, se dau printr-un jet rece de apă, şi se taie felii de grosimea unui deget.Gogoşarul şi măslinele se toacă foarte marunt. Toate ingredientele se amestecş, având însă grijă să nu rupem bucăţile de surimi.